In piata imobiliara trei lucruri sunt importante: location, location si location. Restul e aritmetica de clasa a opta. Cand insa o vila la Mamaia este mai scumpa ca una pe malul marii in Miami, atunci stii ca o corectie a pietei va avea loc si nu mai ai nevoie de indexul Case Shiller (index folosit pentru prezicerea trendurilor imobiliare in mod sistematic in diferite regiuni), pentru a citi viitorul. Acum, si in Romania, aceasta piata este direct expusa crizei imobiliare, mai ales cum majoritatea cumparatorilor de apartamente au finantat achizitia lor prin credite ipotecare.

Impreuna cu aderarea la UE, liberalizarea pietei de credite a condus la boom-ul imobiliar din Romania, care a facut pretul apartamentelor din Bucuresti mai mare decat in alte capitale central-europene mai dezvoltate precum Budapesta, Bratislava sau Praga. In aceste orase, venitul per locuitor este semnificativ mai mare, si prin urmare si cererea reala de locuinte. In Romania insa, pretul a devenit de multe ori speculativ si s-a triplat in ultimii cativa ani. Asadar, datorita acestei dezvoltari pozitive a preturilor in piata, asumptia investitorilor si a bancilor in analiza unei finantari a fost ca acestea vor continua sa creasca.

Evenimentele din America ne invata insa cat de eronata este o asemenea asumptie. Sa ne reamintim insa cum a inceput toata criza americana. Brokerii, care erau platiti printr-un comision fix de catre banci si le era indiferent de abilitatea unui imprumutant sa isi replateasca datoria, au originat tot mai multe imprumuturi de tip sub prime (peste 60% din piata americana de imprumuturi era originata de brokeri inainte de criza). In primul rand, asa numitele low-documentation loans sau in mod ironic liar's loans - catre persoane cu venituri mici sau nesigure. Aceste imprumuturi nu necesitau insa o istorie de credit solida sau ca datele inscrise de aplicant pe