Libertatea şi democraţia de tip occidental par să nu mai reprezinte condiţiile de bază pentru obţinerea succesului economic durabil. Ceea ce se va întâmpla la Washington, în 14 şi 15 noiembrie, la prima reuniune “Bretton Woods II”, nu va fi doar o primă întâlnire a puternicilor planetei, menită să refacă mecanismele financiare globale. Şirul de summituri G20 ne va pune la încercare chiar şi mentalităţile şi convingerile.
Vorbim, aşadar, de cele mai mari 20 de economii ale lumii. Până acum, marile jocuri se făceau între “cei şapte” - reprezentanţi ai “Occidentului”, chit că aici se găseşte şi Japonia - sau “cei opt”, după gestul politic de a primi şi Rusia la masa bogaţilor. Dar ceilalţi? Sunt puterile emergente, ţări care în ultimul deceniu au obţinut rate imense de creştere, de 7, 8, ba chiar 10 la sută. Găsim în acest grup eterogen coloşi precum India, China sau Brazilia, dar şi alte economii dinamice, precum Indonezia, Africa de Sud sau monarhii petroliere din Golf.
La început simple ţinte pentru relocări de capacităţi industriale sau centre pentru prestări de servicii (de tip soft, call-center etc.), economiile emergente au achiziţionat deja importante active în Occident. În multe cazuri, prin aşa-numitele “fonduri suverane”, vehicule de investiţii alimentate cu banii statelor, dar care joacă în Occident precum orice multinaţională cu capital privat. Criticii le reproşează că se folosesc, pe pieţele globale, de liberalismul pe care guvernele-proprietari nu-l aplică la ele acasă.
Pentru prima dată de la apariţia lumii capitaliste, libertatea şi democraţia de tip occidental par să nu mai reprezinte condiţiile de bază pentru obţinerea succesului economic durabil. Poate că această formulare va fi invalidată peste timp şi tot Occidentul va ieşi câştigător. Pentru moment, însă, Occidentul – care, din fericire, ne include acum
