Tot oraşul s-a umplut de afişe electorale, mari sau foarte mari, de diferite culori, cu figuri cunoscute sau nu, care te îndeamnă să le votezi. Un chip îţi atrage atenţia. Te priveşte fix, îţi zâmbeşte şi, cu mâinile încrucişate, parcă îţi spune: „Bisturiul e la mine“. Este medicul Irinel Popescu, chirurg de renume şi cadru didactic universitar.Între interviuri, lansări de candidaţi şi alte evenimente specifice campaniei electorale, între discuţii aprinse în parlament despre Legea majorării salariilor cadrelor didactice şi dezbateri televizate despre acelaşi subiect „arzător“, Irinel Popescu îşi face timp să intre şi în sala de operaţii. Dacă nu operează, asistă, dă un sfat medicilor formaţi chiar de el. Şi pentru că întotdeauna se va întoarce la medicină, s-a hotărât să ajute acest domeniu afectat de tranziţia nesfârşită din România, intrând în arena politică.

Între jurnalism şi medicină Totul a început de la o ambiţie. Aceea de a intra la o facultate grea şi de a demonstra că poate. Nu iubea medicina, pe atunci. A fost mai întâi o provocare, apoi o carieră şi după aceea o pasiune. „Era un domeniu dificil, se intra greu, era o facultate care te solicita foarte mult şi, pentru că îmi plac provocările, m-am hotărât să dau la Medicină. Erau domenii care mă interesau la fel de mult. Citeam foarte mult şi îmi plăcea ideea de jurnalistică, mă descurcam bine şi la ştiinţele exacte, am fost campion judeţean la şah doi ani la rând. Abia după ce am ales medicina, am înţeles complexitatea acestei meserii“, a povestit Irinel Popescu. Nici miile de pagini din cărţile studiate, nici disecţiile pe cadavre nu l-au speriat. Dorinţa de cunoaştere, de a fi cel mai bun era mai presus de toate. „Disecţia am privit-o cu teamă, dar, atunci când am ajuns să am un cadavru în faţă, am realizat că mă aflu acolo pentru ştiinţă. Apoi a apărut competiţia şi orice teamă a dispărut“, a