Judecând după ultimele sale patru-cinci filme, am fi fost tentaţi să spunem că Richard Gere s-a lăsat - slavă Domnului! - de filme romanţioase.
Dar iată că „Nopţi în Rodanthe“ îl readuce în lumea idilelor siropoase. Iar scenariul, deşi nu e o adaptare a unui roman Danielle Steel, arată ca şi când ar fi.
Aproape toate filmele în care a jucat recent îl trăseseră pe Gere cu un pas mai departe de comediile romantice. De dragul istoriei, ultima fusese „Shall We Dance“ (2004), unde pendula între J. Lo şi Susan Sarandon.
În „Nopţi în Rodanthe“ se reîntâlneşte pe ecran cu Diane Lane, după „Infidela“, din 2002, şi după mai vechiul „The Cotton Club“ (1984), filmul lui Coppola despre era jazzului. Aici ea este Adrienne, a cărei viaţă este la răscruce şi care, căutând un pic de linişte, îşi ajută o prietenă să aibă grijă peste weekend de un han în North Carolina. El este Paul, un chirurg care este singurul oaspete al hanului şi care soseşte odată cu prognoza de vreme rea. Cât se poate de rea: este anunţat un uragan. În timp ce Adrienne caută răspunsuri la problemele din viaţa ei - un soţ iresponsabil şi o fiică rebelă -, Paul îşi confruntă propriile crize de conştiinţă. Cei doi sunt singurii ocupanţi ai hanului, furtuna îi sechestrează înăuntru, amândoi caută consolare... Urmarea este aproape inevitabilă: o idilă intensă care îi va urmări, într-o succesiune de scrisori, chiar şi în timp ce fiecare încearcă să îşi pună ordine în viaţă.
Oricât de şarmanţi sunt fiecare şi separat, şi împreună, nici Gere, nici Lane nu reuşesc să facă neobservate neajunsurile scenariului plin de convenţii şi stereotipuri menite să stoarcă lacrimi. Dar poate, pentru o seară ploioasă şi rece, filmul poate aduce oarecare iluzie de căldură...
Filmul are premiera mâine la Hollywood Multiplex, Movieplex Plaza, Light Cinema, Studio din Capitală,
