Se spune ca "un oras care nu-si cunoaste trecutul, este ca un copil care nu-si stie parintii". Noua, brailenilor, ne-a fost dat sa cunoastem, fara voie insa, trecutul rastalmacit de veneticii de la Rasarit si sa-i uitam aproape cu desavirsire pe aceia care au adus urbei bogatia si faima pe care, probabil, nu le va mai dobindi niciodata. Se cuvine, deci, sa lasam izvoarele sa vorbeasca, iar noi, cei adesea mintiti si inselati, sa ne intoarcem privirile catre trecut, sa-i cunoastem mai bine pe cei care au facut, cu adevarat, cinste Brailei. In fiecare joi, in aceasta pagina, cotidianul "Obiectiv" scoate la lumina, din subconstienul colectiv al urbei, cite o personalitate. O personalitate marcanta din arta, cultura sau politica. Astazi, scriitorul si publicistul George Baronzi, unionist convins, fost prefect al Brailei pe vremea domnitorului Alexandru Ioan I Cuza.
Pe nedrept uitat de cei mai multi dintre braileni, George Baronzi (1828 - 1896) a fost o adevarata personalitate a veacului XIX. Autor a peste 70 de lucrari, Baronzi a abordat genuri variate, de la poezie la proza si teatru, tratind totodata subiecte din lingvistica, istorie, publicistica, economie. Cartile braileanului George Baronzi au vazut lumina tiparului in Braila, orasul natal, dar si in Bucuresti, Craiova, Galati, Focsani si Calarasi, unde a indeplinit diverse functii publice. A tradus din creatiile scriitorilor clasici Al. Dumas (tatal si fiul), Lamartine, W. Scott, Byron, George Sand, Alfred de Musset si chiar din lirica indiana fiind, totodata, un activ om politic. Printre altele, a ocupat functia de prefect al Brailei pe timpul domnitorului Alexandru Ioan I Cuza (1865), de director al prefecturilor Vlasca, Covurlui, Ialomita, prezident al Curtii de Apel Bucuresti si pe cea de director al Arestului Curtii din Craiova.
Baronzi si-a inceput activitatea publicistica in
