Optimistul stătea zâmbind în mijlocul unei zile însorite şi prăfoase. Viaţa era atât de frumoasă, îşi spunea, şi ţara îşi va reveni încet-încet din marasmul în care s-a înţepenit. În urmă cu câteva luni, optimistul votase la referendum alături de alte patru milioane de români. Votase pentru introducerea votului uninominal, acela care va responsabiliza deopotrivă politicieni şi alegători. Iar în ziua însorită şi prăfoasă a optimistului explodase vestea cea mare: România va avea în sfârşit parte de vot uninominal. În următoarele luni, a urmărit cu atenţie emisiunile politice şi chiar a citit o parte dintre programele partidelor. A devenit din ce în ce mai informat. După o vreme, optimistul a început să obosească pentru că, neştiind exact cine va fi candidatul său, era nevoit să-i urmărească aproape pe toţi. Dar conştiinţa lui civică îi impunea să continue să se informeze. Când s-a dat startul campaniei electorale, optimistul era mai slab şi mai stresat decât în acea minunată zi însorită şi prăfoasă, dar era mai pregătit ca oricând să voteze. Mai întâi, i-a fost dificil să afle cărui colegiu uninominal îi aparţine. A căutat prin ziare, a căutat pe internet, a stat cu ochii holbaţi pe televiziunea locală. Nimic. La mai bine de zece zile de la începutul campaniei, a găsit pe un site o listă de 25 de pagini cu nume de străzi. După exact 55 de minute, a reuşit să-şi găsească numărul blocului. Fericit, a concluzionat că aparţine Colegiului 4 deputaţi Craiova. Un sentiment de satisfacţie încălzea ochii înlăcrimaţi de concentrare ai optimistului. Deşi în două săptămâni de campanie nu-i bătuse nici un candidat la uşă şi nici pe stradă nu-l întâlnise, el s-a încăpăţânat să afle pe cine poate alege. S-a oprit în faţa unui panou electoral şi a văzut pe afişele candidaţilor din Colegiul 4 un nume, o siglă de partid şi un slogan banal. Şi dintr-o fotocopie de buletin afli mai mult