A apărut la Editura Paralela 45 Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu. Mi se pare de la mare distanţă evenimentul literar al anului. Cartea va fi lansată la Tîrgul de Carte „Gaudeamus”. Am selectat cîteva fragmente din Epilogul „Istoriei”, o foarte expresivă biografie a acestui volum monumental a cărui scriere a început înainte de 1989 şi care a trecut prin multe împrejurări potrivnice şi schimbări de perspectivă, înainte de a ajunge la forma finală. E un text mult mai lung decît postările obişnuite de pe acest blog. Sînt convins însă că dacă veţi începe să-l citiţi vă va captiva.

„La originea acestei cărţi stă prejudecata că un critic literar e obligat să scrie până în jurul vârstei de cincizeci de ani o istorie a literaturii. Albert Thibaudet a publicat-o pe a lui când avea şaizeci, iar G. Călinescu când avea patruzeci. Prejudecata ca atare mi-a fost cultivată de către prietenul meu Z. Ornea, care, ca istoric literar el însuşi, dar mai ales ca editor, fie şi într-o editură de stat, cum erau toate înainte de 1989, era convins că poate garanta apariţia unei cărţi care întâmpina, prin natura ei, nenumărate dificultăţi. M-am referit în prefaţă şi în postfaţă la dificultăţile de principiu. Z. Ornea, ca şi mine, se gândea însă mai degrabă la cele legate de Cenzură. Primele noastre negocieri au avut loc pe la jumătatea anilor ’80, când mă apro­piam de vârsta de cincizeci de ani. Deşi era vorba pentru început doar de partea consacrată literaturii de dinainte de 1900, mai puţin expusă, n-aveam cum să precedem toate rigorile Cenzurii. Cea mai importantă era clară: interdicţia de a menţiona numele autorilor care părăsiseră ţara, tot mai mulţi în deceniul al nouălea. Fiind în discuţie opere vechi, numele interzise nu erau ale unor scriitori, ci ale unor critici şi istorici actuali care se pronunţaseră despre ei, ceea ce limita gr