Între altele, este menirea bătrânilor să ţină memoria trează. Sursa: Sorin Antonescu
A-i acuza pe tineri că sunt pofticioşi de prezent, fascinaţi de viitor şi dezinteresaţi de trecut nu e doar nedrept şi inutil, ci şi contraproductiv. Aşa cum la nemţi, la ruşi, la evrei (vor mai fi şi alte naţii cu motivaţii oarecum asemănătoare) e de înţeles suferinţa bătrânilor văzând rezistenţa casantă a nepoţilor faţă de istoria lui Hitler, Stalin şi a Palestinei - şi eu am oftat oripilat, la o întâlnire cu elevii, de junele acneic pentru care „fenomenul Piteşti“ însemna „gheata de aur a lui Dobrin“ şi nicidecum atrocităţile proiectate de lumea lui Pantiuşa, Nicolski, Dulgheru, Zeller, Sepeanu şi Ţurcanu!
Cum să-l condamni? Cât de mari, eclatante şi forfotitoare sunt pentru el toate libertăţile zilei şi cât de neînsemnate cărţile lui Dumitru Bacu (1963) şi Virgil Ierunca (1990) despre reeducarea de la Piteşti, alături de teza de doctorat din 1999 a lui Mircea Stănescu sau de cărţile unor Ion Ioanid, Adriana Georgescu, Oana Orlea, N. Steinhardt, Ion Gavrilă Ogoranu, Elisabeta Rizea ş.a.m.d.!
Nici acum, cu bine-venita serie „Ora de istorie“ iniţiată de Romulus Rusan la Fundaţia Academia Civică, nu cred că se va reuşi mai mult de o infimă fisură în zidul junei ignoranţe hedoniste (cât despre fesenismul pensionar, ce să mai vorbim!). Dar e bine şi-atât. Câtă vreme nu dormim chiar toţi şi nesimţirea istorică nu e generală, încă mai sunt şanse ca adevărul să supravieţuiască.
Dr. Nicu Ioniţă („Psihotrauma de detenţie şi urmările ei“) s-a născut în 1923 într-un sat gălăţean, a fost arestat în 1948, pe când era preparator la Institutul de Medicină din Iaşi, pentru „uneltire contra ordinii de stat“ şi condamnat de un tribunal militar (deşi era civil!) la şase ani. Galata, Suceava, Jilava, Piteşti. Eliberat în 1954, avea să-şi dubleze anii
