Rica Venturiano nu mai scrie poezii de amor, ci critica literara. Si nu se mai numeste Rica Venturiano, ci Miron Tic.
Rica Venturiano a fugit din textul lui I.L. Caragiale, si a devenit un personaj real, contemporan cu noi. Nu mai scrie poezii de amor, ci critica literara. Si nu se mai numeste Rica Venturiano, ci Miron Tic.
In aceasta noua ipostaza a publicat de curand volumul Lecturi despre cartile confratilor (Bucuresti, Ed. Amurg sentimental, 2008) care provoaca hilaritate inca de la titlu. Cum adica "lecturi despre cartile confratilor"?! Poate "lecturi ale cartilor confratilor"...
Comentariile critice din cuprinsul volumului - cele mai multe dedicate unor autori obscuri - sunt si ele pline de formulari aberante:
"In poemele lui Stefan Ciobanu se simte temperatura iederii pe zidurile castelelor triumfatoare."
Iedera are temperatura?! Dar ce-a patit, a facut o viroza?!
"Virgil Diaconu isi scrie poemele ca si cand s-ar opri timpul si versurile sale vor ramane dincolo de perdele."
Care perdele?!
"Angela Macarie vine cu acest volum cum vine o randunica in primele zile ale primaverii si fara sa zaboveasca prea multa vreme cauta o streasina de casa..."
In realitate, poeta mentionata nu are nimic de randunica. Ea recurge la titluri de genul Sinestezii, Emanatii elegiace, Devotiuni native, care numai a ciripit nu seamana.
"Poezia doamnei Doina Voda este alcatuita din scurte secvente si din picaturi extrase din tulpina trestiei de miere gasita in anumite locuri dand sens cuvintelor sa exprime anumite stari invocative..."
O poezie compusa din secvente si picaturi este greu de imaginat. Cat priveste restul frazei... mai bine sa ne prefacem ca n-am citit-o si sa mergem mai departe.
(In cartea Generatii. Dialoguri sociale a lui Culita I. Usurelu) "Este o lume invelita intr-o batista ce sta pe niste stalpi
