Toata lumea vorbeste in acest moment despre criza: criza economica, criza financiara, criza bancara, criza alimentara, criza energetica, criza institutiilor europene si asa mai departe. Nimeni nu-si pune insa problema ca adevarata criza este, de fapt, cea literara. Pentru ca oamenii nu mai citesc.
Da, o criza literara se profileaza la orizont si nu sunt eu primul care o afirma. Aceasta temere este formulata in ultimul numar al revistei literare franceze LIRE, de catre scriitorul Frederic Beigbeder (care nu s-ar putea plange ca nu este citit si adulat de exemplu in Romania).
Sa nu credem insa, ne spune Frederic Beigbeder, ca aceasta criza ar fi una... de inspiratie. Nu, nu de inspiratie este vorba, desi, mai adauga el, in ultimele decenii romancierii francezi n-au prea fost inspirati, s-au cam invartit in jurul propriei persoane si au scris romane de un narcisism sinistru, motiv pentru care nimeni nu i-a mai tradus si citit in strainatate.
Criza literara nu tine nici de... supraproductia literara, desi, in ultimii zece sau cincisprezece ani, abundenta editoriala i-a dezorientat deseori pe cititori.
Cand in fiecare toamna apar in Franta sapte sau opt sute de romane noi, criteriile se volatilizeaza si nimeni nu mai stie ce ar trebui sa citeasca mai intai. Supraabundenta editoriala mai are o fata ascunsa: distrugerea, anual, prin topire, a un milion de carti, transformate de fapt in cutii destinate livrarilor de pizza.
Nu, spune Frederic Beigbeder, criza literara nu tine de aceste cauze, ci de o alta... si anume de lipsa de timp. Intreaga planeta pare sa fi imbratisat un model capitalist in care valoarea suprema este banul, iar goana dupa bani le confisca oamenilor aproape tot timpul... Cine va mai citi, deci, in aceste conditii?
Suntem condusi, scrie Frederic Beigbeder, de oameni care nu citesc literatura, nu citesc romane, nu c
