O alta contestatie a ofiterilor din marina s-a referit la faptul ca N. Antonescu a primit o alocatie de haine in valoare de 100.000 de lei si nu de 50.000 de lei, cum ar fi fost firesc in baza Deciziei nr. 124/ 1941 a Ministerului Apararii.
Si de aceasta data acuzatiile au fost minimalizate printr-un referat aprobat de ministrul de finante. Astfel, constatand ca 50.000 de lei nu ii erau suficienti ca sa-si completeze garderoba civila, N. Antonescu a cerut dublarea sumei. In acest context, Statul Major al Marinei a solicitat ministrului apararii, prin Nota nr. 9183/ 15 noiembrie 1941, ca alocatia de haine civile a ofiterului N. Antonescu sa fie dublata. Ministrul apararii a inaintat adresa generalului Stoienescu, ministrul de finante, iar acesta a aprobat-o la 20 noiembrie 1941.
Ultima contestatie s-a referit la faptul ca avansarea in grad a capitanului N. Antonescu s-a facut mai devreme cu un an decat ar fi trebuit. Si de aceasta data s-a gasit un proces-verbal in arhiva Ministerului Apararii care a lamurit lucrurile. Astfel, din cauza primului razboi mondial (1916-1919), ultima promotie a Sectiei de marina a fost in 1916, denumita 1916 B. In perioada 1917-1919 nu au mai existat absolventi, promotia lui N. Antonescu fiind prima dupa cea din 1916. Marina a constatat, la 24 ianuarie 1942, ca exista un gol la gradul de capitan-comandor (maior) unde, la un necesar de 37 de oameni, functionau doar cinci (unul avansat in 1942, trei din promotia 1916 B si unul nenavigant).
Avansarea lui N. Antonescu de la gradul de cpt. la cel de lt. comandor (maior) s-a realizat la 24 ianuarie 1942, cand Ministerul Aerului si Marinei a cerut sa se rectifice vechimea promotiei din 31 martie 1938, in cea din 31 octombrie 1937. In acest context, promotia 1920 a devenit paralela cu cea din 1919. Rectificarea a fost aprobata de Consiliul Superior al Ostirii prin proce
