Festivalul International de Literatura de la Bucuresti a beneficiat de o buna mediatizare in avanpremiera, mai toate ziarele anuntandu-l si oferind amanunte despre debutul sau, dar a devenit aproape invizivil in desfasurarea si finalul sau. Or, tocmai ceea ce s-a petrecut, ce s-a discutat, ce s-a propus si cam care au fost concluziile ar fi meritat o prezenta mai apasata in presa noastra. Consider ca au fost schitate multe probleme ale lumii contemporane, nu numai ale literaturii tinere sau varstnice care ar fi trebuit (sau trebuie, pentru ca nu-i timpul trecut) dezbatute.
Ziua a treia a adus in prim-plan doi autori maghiari nascuti la Targu-Mures - Attila Bartis si Gyorgy Dragoman - care au cunoscut relativ repede un succes remarcabil, fiind tradusi in nenumarate limbi. Acest fapt, tema propusa propusa Go West si prelungirea discutiilor din zilele anterioare au conturat preocuparea profunda a noilor autori: succesul. Ce ar trebui scris, ce strategii de promovare trebuie adoptate, ce aduce, pana la urma, succesul? Interventiile participantilor, constranse de timp - urma un concurs de tangouri la Clubul Taranului - si de miscarea imprevizila a oricaror discutii nu foarte aplicate au pendulat intre noua sensibilitate ce i-ar lega pe scriitorii tineri de pretutindeni si strategiile de promovare.
In privinta noii sensibilitati, noutatea - pentru ca dintotdeauna generatiile nou-venite au clamat diferentierea prin ea - ar fi aceea a ruperii de un areal national. Au expus apasat aceasta teorie atat Bogdan Alexandru Stanescu, cat si Bretter E. Zoltan, directorul Centrului Cultural al Republicii Ungare: "Sunt scriitori pe care nu-i leaga direct realitatea, ei sunt intr-un spatiu nedefinit al unei noi sensibilitati". Ideea nasterii unei noi literaturi din spuma alba, imaculata a unei noi sensibilitati (precum Afrodita din spuma marii) este frumoasa ca ori
