La cinci ani dupa ce o pictura a sa trecea pragul de 60.000 de euro si perturba total limitele de preturi de pe piata de arta, Nicolae Grigorescu are parte de un nou record. Record de piata, dar nu legat de bani, ci de o pozitie privilegiata intr-o licitatie. Din prea mult zel sau doar din pura intamplare, un tablou al celui mai respectat dintre pictorii romani a aparut pe prima pozitie intr-un catalog de licitatie. Pozitia fruntasa a fost de scurta durata si doar pe pagina de internet a unei case de licitatii. Peste noapte, tabloul lui Grigorescu a trecut pe un post mai strategic, spre finalul licitatiei, cand lumea este incalzita, cand se asteapta marile oferte, cand se ridica sumele cu mii de euro, nu doar cu zeci sau sute. Locul lui Grigorescu a fost pana in marite 2007 in fruntea oricaror topuri, de unde parea de neanlocuit. A fost un tablou de Pallady care a stricat ierarhia. Apoi picturi de Tonitza, Petrascu, Sirato, chiar Mutzner au urcat in fruntea topurilor. Dar Grigorescu nu lipseste din topul niciunei care de licitatii respectabile. Maestrul de la Campina ramane un reper, sigurul artist respectat fara rezerve, caruia lista cu multe sute de falsuri cunoscute nu ii afecteaza prestigiul.
Si totusi, pe piata, tablourile cu celebra semnatura in rosu a maestrului nu mai provoaca mari emotii, nu-i mai fac pe colectionarii care liciteaza sa isi tina respiratia. Jocurile de interese care au dus la vanzarea record din 2003 nu se vor mai repeta. Grigorescu ramane un mare artist, un reper pentru colectionarii de moda veche, dar nu mai este lider de piata. Practic, Grigorescu a avut trei mari perioade in raport cu piata de arta. Anii de pana in 2003, cand a fost lider absolut, dar apropiat, totusi, de alti maestri care ii urmau. Perioada noiembrie 2003 - martie 2007 cand a dominat piata cu un pret ce parea de nedepasit. Iar din martie 2007, trece intr-o zona
