"Denumirea frecventa de "criza creditelor subprime", este improprie, si generatoare de confuzii, mutand atentia asupra sistemului bancar", scrie Alex Dumitrascu intr-un post pe blogul Balonul Imobiliar.

In fapt, sistemul bancar, creditarea, nu a fost decat suport de crestere pentru piata imobiliara, iar creditele care au intrat in dificultati de rambursare/recuperare, au fost creditele imobiliare ipotecare. Criza a fost provocata strict de creditele imobiliare, nicidecum de creditul de consum sau de productie.

Sa vedem prin ce se caracterizeaza aceste credite ipotecare nesanatoase.

In primul rand prin perioada mare de derulare. S-a ajuns in unele cazuri la credite pe 30 de ani, sau chiar pe doua generatii.

S-a ajuns in aceasta situatie, deoarece s-a pornit de la o premisa falsa, si anume de la ipoteza ca economia va creste la infinit, cu un ritm cel putin constant.

In realitate, istoria arata caracterul ciclic al cresterii economice, iar perioada cea mai probabila a acestui ciclu in conditiile geoeconomice actuale, era de... 10 ani.

In al doilea rand, gradul de indatorare mai mare de 50-60%.

Gradul de indatorare de max. 50-60% din venit, rezulta din observarea "cosului de consum" al principalelor regiuni economice implicate. Acest cos arata un necesar de cel putin 40% din venit, pentru subzistenta absolut obligatorie, hrana, energie, transport.

De aici rezulta si acel pret "economic corect" al unei locuinte pentru o zona economica anume, de care am tot vorbit in ultimul timp, adica de 5-6 venituri medii anuale din zona respectiva, adica 10 ani de indatorare 50-60%. Remarcam faptul ca piata imobiliara a crescut in principal pe seama valorii tranzactiilor, si mai putin pe seama numarului de tranzactii.

Adica locuinte cat mai putine si cat mai scumpe. Cel putin in Romania