Apele par sa se fi limpezit intrucatva in materie de educatie. Altfel spus, Parlamentul a zis asa, Guvernul a propus invers, Curtea Constitutionala a transat, iar rezultatul nu este nicidecum multumitor. In loc sa fie ca in managementul japonez, unde partasii la o afacere se cuvine sa castige deopotriva, aici toata lumea a pierdut: institutiile statului in credibilitate, profesorii fiindca au fost purtati cu vorba, dusi cu presul si esalonati de nu se mai vad om cu persoana, iar elevul, studentul si Romania educata in general sunt ramasi de caruta din nou, a cata oara... In acelasi timp, e mare vanzoleala, educatia preocupa pe toata lumea, doamnele isi aduna pe la colturi sever buzele, iar domnii gesticuleaza amplu... Deh, facem reforma in invatamant!...
Adevarul adevarat este ca la noi, pe om, pe insul concret, pe formarea si educarea lui pentru viata, nu se da nici o ceapa degerata. Regretabil, trist, dar cine are ochi o vede fara prea mult efort. Sa facem un exercitiu simplu, cel putin la fel de simplu precum cantarirea – la propriu, in kilograme – a ghiozdanului unui elev care a adus revelatia ca micul scolar este unul dintre animalele noastre de povara diurna. Sa aruncam o privire pe orarele oricarei clase dintre primele douasprezece in cautarea unei discipline, oricat de mica si de secundara, in care bietului elev i se predau lucruri tinand de viziunea lui asupra vietii. Nu filosofie, ci cateva repere clare, o "gimnastica de intretinere" zilnica a tonusului psihic si a seninatatii necesare ca baza in infruntarea agresivitatii si presiunii de zi cu zi, din fiecare clipa.
Exista o "materie" unde sa inveti importanta bunei intretineri a fizicului? Nu doar notiunile elementare de igiena – nu se consuma destul sapun pe la noi, o stim din tramvaie si autobuze –, nici numai manipulari opresive la adresa tunsorii si a taierii unghiilor (e o
