Contrar a ceea ce ar putea să se creadă, negocierea dintre PSD şi PNL va fi mult mai grea decât cea dintre PD-L şi PNL. Nu numai pentru că între PSD şi PNL sunt diferenţe de program mult mai mari decât între PD-L şi PNL, dar şi pentru că PD-L poate fi convins să cedeze din pretenţii chiar de Traian Băsescu
La ora actuală, PD-L atacă din toate poziţiile nu numai PSD, dar şi PNL. Ne aflăm, evident, în faţa unei atmosfere de campanie. Se înscrie şi Traian Băsescu în această atmosferă prin insistenţa pe dreptul său de a desemna viitorul premier? Avem serioase îndoieli.
Pentru că, atenţi la nuanţe fiind, putem lansa ipoteza că e vorba de o mână întinsă PNL. O mână întinsă PNL pentru a accepta o coaliţie cu PD-L. De câte ori se referă la viitorul premier, Traian Băsescu declară că acesta nu va fi Călin Popescu Tăriceanu. E o lovitură în gol.
Şi fără să ne-o spună Traian Băsescu, liderul PNL n-are cum să mai fie premier după patru ani de mandat. De altfel, şi Călin Popescu Tăriceanu ştie asta. Dacă s-a autoimpus candidat la postul de premier a făcut-o pentru a spori voturile PNL, asumându-şi ipostaza de locomotivă. Mai mult ca sigur domnia sa se gândeşte la altă funcţie, cea de şef al Camerei Deputaţilor, de exemplu.
Traian Băsescu n-a spus şi nu spune că nu va accepta însă un premier de la PNL. Disocierea e clară. Nu-l vrea pe Călin Popescu Tăriceanu în postul de premier. Asta nu înseamnă că-l respinge pe Călin Popescu Tăriceanu din poziţia de şef de partid. Dacă urmărim campania dusă de C.V. Tudor împotriva unui posibil premier, Mircea Geoană, vom sesiza intenţia preşedintelui de a da PNL-ului un semnal.
PD-L nu se va alia cu PSD, ci cu PNL.
Cu PNL-ul lui Călin Popescu Tăriceanu.
Acestea ar fi posibilele explicaţii ale campaniei absurde declanşate de Traian Băsescu.
Unii comenta
