Dupa ce am fost la Colors Cafe, in Piata Amzei, am avut curiozitatea sa fac putina munca de cercetare in ce priveste localul. Asa am descoperit ca este inscris la Anuala de Arhitectura de anul acesta, sub semnatura arhitectei Carmen Tanase.

"Cafeneaua din Amzei este un haiku in imagini pe tema unei culori - turcoazul", sta scris la descriere, pe site-ul concursului. Intr-adevar. Cafeneaua isi merita numele, asa cum merita si asemanarea cu o poezie japoneza cu forma fixa (haiku). Este un loc colorat fara sa epateze, fara sa debordeze de culoare, fara sa amestece zeci de nuante si, foarte important, fara sa riste sa se transforme intr-un kitsch.

De fapt, in Colors Cafe se imbina foarte bine vechiul cu noul. Arhitectura casei in varsta este foarte bine evidentiata de designul vintage contemporan. Holul lung de la intrare seamana cu un separeu in care se afla cateva mese. Urmeaza apoi ceea ce cred ca a fost pe vremuri sufrageria acelei case - o camera larga, deschisa, cu ferestre inalte si cu o firida in care te poti adaposti pentru a schimba cateva cuvinte atunci cand locul este ceva mai aglomerat.

Mobila aduce destul de mult cu stilul minimalist - mese de sticla cu blaturi patrate care se sprijina pe cate un picior de aluminiu, scaune albe, simple, in forme ergonomice, rotunjite.

Am stat la masa de la geam. Acolo de unde se vede cel mai bine terasa - un fel de postament cu cateva mese si fotolii din impletitura. Tot de aici se vede si strada foarte bine.

Cel mai mult mi-au placut peretii turcoaz cu flori alb-argintii pictate, aplicele simple si lustrele albe cu abajururi dantelate, brodate. Lumina putin galbena transforma turcoazul in verde prin colturile camerei.

Meniul este unul destul de bogat, cu obisnuitele sortimente de cafea, cu multe ciocolate calde si cocteiluri din cafea sau fructe. Affogato la cupa, Irish Chocolate, cafea "