"Una peste alta, viaţa e un lucru extraordinar."
Cioran, Caiete, 18 nov. 1959
(fragment)
Cu Cioran la doctor
"... omul occidental, omul civilizat [...] dă buzna la doctor, la farmacist...", observa, cu o anume dezaprobare, Ciorann, într-un interviu din 1982. El însuşi a fost un om civilizat şi, aşa cum lua trenul, se ducea şi la doctor: nu numai în Sibiu, la laboratorul de analize al doctorului Albert Zink, pentru a controla dacă este sau nu contaminat cu "Treponema pallidum" presupus dătătoare de geniu, ci şi în Paris sau în Dieppe. Bîntuit de simptome algice precum o casă veche de stafii, filosoful a făcut repetate tentative să probeze, în faţa instanţei supreme, adică a doctorilor, că ele sînt semne cuantificabile ale unor maladii reale, care au nume şi - spera el - şi tratament. Marea sa problemă a fost, "dintotdeauna", "Cum să nu mai sufăr?"
Caietele şi scrisorile lui Cioran (mai ales acelea către fratele său) înregistrează, adesea în treacăt, diverse cure terapeutice, urmate, cel mai probabil, la indicaţia unor medici. După cum îl chestiona casieriţa de la clinica de pe strada Assas , dacă "acum" lucrează sau e şomer, rezultă că filosoful era pacient vechi la această clinică, unde se duce la un moment dat să-şi desfunde o ureche. La fel, el a făcut repetate cure de apă sulfuroasă la Enghien, pentru a-şi trata, ca odinioară la Ocna Sibiului şi la Techirghiol, misteriosul său reumatism. Apatrid şi nicidecum bogat ("Boala a venit să dea savoare caliciei mele, să-mi condimenteze sărăcia", nota Cioran în iarna anului 1957), lipsit de "relaţii" care să-i netezească accesul în lumea medicală, Cioran face coadă, ca orice muritor de rînd, la ghişee:
"Cochin. M-am dus pentru o consultaţie. Vreme de o jumătate de oră am fost trimis de la un ghişeu la altul".
La fel, "copleşit de nelinişte", îşi face vea
