Gil este mâncătorul de ştiri. Stă în faţa monitorului şi trece rapid peste literele care curg lent, aducându-i sub ochi cele mai importante întâmplări petrecute în lumea largă. Petrom a ieftinit carburanţii. Taifunul Hagupit face ravagii în Vietnam, 9 turişti au fost răpiţi în Egipt. încălzirea globală distruge Europa. Grav accident pe Autostrada Soarelui. Cinci morţi în atentatul terorist.
Gil mişcă genele ca şi cum ar nivela şirul de cuvinte şi selectează la repezeală ce i se pare mai important. Ştire după ştire îi intră în minte, în timp ce pe o uşă dosnică din subsolul creierului, se scurg pe furiş gândurile adevărate, care sunt numai ale lui. în iureşul de întâmplări, milioane de oameni trec pe scenă şi spun exact acele cuvinte pe care le-ar fi spus şi el ori mor cu mâna pe inimă, privindu-l drept în ochi, încât o disperare imensă se lasă asupra lui, un fel de pălărie sub care e întuneric beznă şi în care mii de buze se laudă foşgăitoare, dându-i de înţeles că nimic din ceea ce el însuşi a gândit sau a sperat nu mai contează. Toate chestiile importante s-au spus şi s-au făcut.
Chiar în clipa aceasta milioane de inşi scriu ideile pe care el a visat să le scrie şi plutoane întregi de actori pozează pentru coperta unei reviste de succes. în acelaşi ritm ameţitor, femei cu buze sclipitoare şi bărbaţi zâmbitori intră în retinele omenirii pentru fapte demne de reţinut: au iubit, au ucis, au furat, au urinat pe Statuia Soldatului, au violat câţiva minori, au mâncat 36 de hotdogi, au făcut un tort cât Biserica Sfântul Petru, s-au sărutat 48 de ore, au dormit într-un borcan expus pe Turnul Eiffel. Iar sub apăsarea acestor gesturi memorabile, impulsurile şi dorinţele şi visele lui cele mai dulci se strecoară pe sub borurile călduroase ale imensei pălării şi plutesc dezamăgite peste acoperişurile de rugină ale celor trei case din faţa agenţi
