- Cultural - nr. 208 / 14 Noiembrie, 2008 Exista in limba romana cuvinte bogate in sensuri si avand o familie numeroasa. E indicat sa actualizam aceste vocabule. Substantivul neutru vartej, cu pluralul vartejuri, este un astfel de cuvant. Sensul de baza: portiune din masa unui fluid in care acesta, datorita unui obstacol ivit in cale, are o miscare de rotatie; turbion, bulboana, valtoare, varticus. Alt inteles: rotire a apei (sau a spumei) sub forma de cercuri repetate in locul unde se cufunda cineva sau ceva. In fizica: Miscare a unui fluid, in cursul careia particulele componente au o deplasare complexa de translatie si rotatie. Vant puternic, vijelios, care se invarteste cu viteza pe loc, ridicand in aer obiecte usoare (praf, hartii, frunze uscate etc.), sul, coloana, tramba (de praf, de fum, de zapada etc.). Compusul vartejul-pamantului, planta erbacee cu tulpina taratoare si cu flori galbene; mica planta erbacee, cu cate trei frunze la un nod, cu flori rosii dispuse in varful tulpinii, care creste prin locuri stancoase din regiunea alpina. Vartej: miscare (ametitoare) in cerc. Figurat: valmasag care taraste pe cineva ca o valtoare; ameteala, buimaceala, zapaceala. Vartej, loc din crestetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde parul porneste in toate directiile. Vartej: nume dat unor unelte care, atunci cand functioneaza, descriu o miscare circulara: fus pe care se desfasoara o funie sau un lant la capatul caruia se afla o galeata, si care se invarteste cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apa din put, pamant din gropi etc. Regional: unealta cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata. Incuietoare la usa sau la poarta, compusa dintr-o bucata de lemn care se invarteste in jurul unui cui. Unealta de lemn folosita pentru presat (la teascul de stors strugurii) sau pentru strans (la masa dulgherului); unealta de do