Un guster... O strafulgerare de smarald...
Cum a ajuns in sala de lectura a bibliotecii unde lucrez, nu stiu. Probabil s-a catarat alene pe pereti, alergand cu lacomie dupa vreo musca adormita. Privesc acel mic "salamander" si brusc imi vine in minte numele celebrei firme de incaltari. Ma incrunt o clipa si spun in sinea mea: "Nu, Gusti (caci asa l-am poreclit pe micul guster), tu n-ai sa te prefaci nicicand in pantofi! Locul tau este afara, printre arbori si firele verzi ale ierbii crude". Ma aplec incet si prind degraba gusterul de coada. Speriat, Gusti se zbate in stransoarea degetelor mele, cu piciorusele firave raschirate a spaima. "Stai cuminte", ii zic. Indata ajungem afara! Gusti ma priveste cu doua margeluse mici, speriate, si il simt cum imi sopteste din priviri: "Unde ma duci? Ce se va intampla cu mine?". Cobor iute treptele cladirii si ajungand in curte, il slobozesc pe Gusti printre micile flori de rochita-randunicii. Dar Gusti nu vrea sa plece! Ii dau un usor bobarnac pe codita, insa Gusti nici vorba se se miste! Ma priveste mirat si nu-i vine sa creada. "Sunt liber?", ma intreaba cu priviri nedumerite. "Da, prostutule! Hai, tuleo! Fugi de-aici!", ii spun zambind. Iar Gusti dispare sprinten printre firele de iarba. Abia de mai apuc sa mai zaresc o data strafulgerarea lui de smarald si, fericita, ii strig: "La revedere, Gusti! Sa fii cuminte si sa ai grija de tine! La revedere!".
DANIELA BEZERIAN - Bucuresti Un guster... O strafulgerare de smarald...
Cum a ajuns in sala de lectura a bibliotecii unde lucrez, nu stiu. Probabil s-a catarat alene pe pereti, alergand cu lacomie dupa vreo musca adormita. Privesc acel mic "salamander" si brusc imi vine in minte numele celebrei firme de incaltari. Ma incrunt o clipa si spun in sinea mea: "Nu, Gusti (caci asa l-am poreclit pe micul guster), tu n-ai sa te prefaci nicicand in pantofi! L