Alegerile parlamentare din 30 noiembrie ar putea fi considerate ultimul episod din serialul de scandal politic care ruleaza in Romania de vreo patru ani incoace. Teoretic, scrutinul de peste doua saptamini ar putea pune capat circului la care asistam de atita amar de vreme si la care isi aduc aportul "clovni" din toate institutiile de conducere ale statului: Parlament, Guvern, Presedintie. Din pacate, insa, in practica, indiferent de rezultatul acestor alegeri, circul nu se va termina. Oricum ai intoarce problema, pe toate fetele, este clar ca nici un partid din cele trei importante nu va obtine majoritatea in viitorul Parlament. Prin urmare, oricum vor sta lucrurile, este cert pentru toata lumea ca pentru formarea viitorului Guvern va fi nevoie de o coalitie. Si oricum le-ai aduna si le-ai aranja, posibilele aliante par din start imposibile. Se va alia PNL cu PSD^PUR ori cu PD-L? Sau PSD^PUR va face echipa comuna cu PD-L! Oricare dintre combinatii este, pe cit de probabila in teorie, pe atit de imposibila de pus in practica. Si stim cu totii ce inseamna ca Romania sa fie condusa de o coalitie.
Mai mult decit atit, mai vine si Traian Basescu sa declare ca pe el nu-l intereseaza pe cine va dori Parlamentul sa puna premier, pentru ca va alege el pe cine ii convine. Asta pentru ca, in primul rind, avem o Constitutie cam neclara si timpa, asa cum au fost si cei care au elaborat-o in Parlament, facuta parca special pentru cazul in care ar fi iesit Adrian Nastase presedinte in 2004 (lucru de care pesedistii de atunci erau convinsi ca se va intimpla), dar si din cauza ca presedintele-jucator nu stie sa fie si mediator, asa cum ii sugereaza Constitutia. Aceeasi Constitutie care a fixat mandatul unui presedinte la 5 ani, parca special pentru a prelungi circul de prost gust de pe scena noastra politica.
Ar fi fost ideal ca pe scena politica romaneasca sa
