Un sfarsit simplu si stupid. L-a calcat o masina.
Una albastra, care a trecut in viteza, cu difuzoarele date la maximum. Bietul Vasilica! Orb si surd, cu picioarele strambe si grele, intepenite de reumatismul batranetii, abia se mai tara. Poate Cel de Sus a dorit sa-i curme suferinta, dar Doamne, asa? Era prietenul strazii, al comerciantilor din piata veche, era iubit de toti cei care au reusit sa-l cunoasca. Niciodata nu a agresat pe nimeni. Dimpotriva! A fost alungat cu pietre, copiii l-au hartuit, un ochi i s-a stins, dupa o lovitura cu o scandura, data cu ferocitate de o femeie! Si el n-a muscat, nu a ripostat niciodata. A fost reclamat, luat de doua ori de hingheri, fiind recuperat contra-cost. Televiziunea locala l-a facut celebru, filmandu-l pentru un documentar privind cainii comunitari. Un ziar local i-a publicat fotografia pe prima pagina. Vasilica, un catel venit de aiurea, adoptat de-un batran, si botezat cu numele fiului sau. Un catel care cauta un stapan si a avut numerosi prieteni! A ramas acolo unde a gasit intelegere si iubire, langa oameni ocrotitori, milosi si afectuosi. Imi place sa cred ca Vasilica a plecat intr-un loc mai bun, fara primejdii, fara ura, lipsit de prostie si cruzime umana, de primitivism si abjectie, intr-un loc pe care ni-l dorim cu totii, intr-un sfarsit: acolo unde iubirea uneste laolalta oameni si caini, inseparabil, asa cum a lasat Domnul!
Multi il vor fi cunoscut pe catelusul Vasilica! Le va ramane, oare, in memorie o adiere de amintire spre neuitare?
ILEANA RECEAN - Fagaras Un sfarsit simplu si stupid. L-a calcat o masina.
Una albastra, care a trecut in viteza, cu difuzoarele date la maximum. Bietul Vasilica! Orb si surd, cu picioarele strambe si grele, intepenite de reumatismul batranetii, abia se mai tara. Poate Cel de Sus a dorit sa-i curme suferinta, dar Doamne, asa? Era prietenul straz