Miercurea trecută a stat de vorbă cinci minute cu Papa Benedict al XVI-lea, o favoare acordată destul de greu omului de rând. S-a simţit luminat de blândeţea cu care i s-a adresat Suveranul Pontif, care i-a cuprins palmele cu ambele mâini şi i-a dat binecuvântarea, nu înainte însă de a se arăta încântat că aude de România şi vede un român cu frică de Dumnezeu. Profesorul universitar Carol Stanciu, un reputat medic ieşean, s-a numărat printre muritorii de rând de pe mapamond care au primit miercurea trecută binecuvântarea de la Papă. El nu avea cum să profite de poziţie, cum a făcut-o preşedintele Traian Băsescu, pentru a se întâlni cu Suveranul Pontif. Universitarul ieşean a mers acolo în primul rând în calitate de credincios. Ortodox, nu catolic, deşi numele ar putea să inducă această idee. După o selecţie riguroasă şi o programare cu mult înainte, nu mai mult de 30 de persoane se întâlnesc săptămânal cu Suveranul Pontif. În cadrul ceremonialului, Papa vorbeşte mai întâi de la un pupitru, salută miile de oameni cu această ocazie, dar numai câtorva, unor oameni plasaţi într-un loc dinainte stabilit, ales aproape de tribună, li se acordă privilegiul de a da mâna şi de a discuta fiecare timp de aproximativ cinci minute cu Suveranul Pontif. Printre ei s-a numărat şi ieşeanul. Pentru aceasta s-a înscris în audienţă cu trei luni înainte şi doar după ce au fost trimise referinţele de un renumit profesor universitar italian, care a făcut demersuri pe lângă un înalt prelat de la Vatican, a primit aprobarea de a se număra printre cei norocoşi. Pentru că trebuie să ai recomandări serioase pentru a ajunge să discuţi cu Papa Benedict al XVI-lea. Despre incredibilul mecanism pus la punct pentru astfel de ocazii, despre spectacolul şi bucuria nestăvilită a mii de oameni care participă la astfel de întâlniri, foarte importante, chiar unice pentru omul de rând, şi despre ordine