"Nu vreau sa ma despart de copiii mei"
Stimata doamna directoare Sanziana Pop,
Citesc de multi ani revista "Formula AS" pe care mi-o imprumuta enoriasele bisericii la care merg. Eu nu am posibilitatea sa o cumpar si veti intelege de ce. Stim ca prin nenumaratele lucruri bune pe care le faceti este si faptul ca ajutati oamenii aflati in nevoi si necazuri. De aceea imi fac si eu curaj sa va scriu.
Ma numesc Ionescu Maria, am 48 de ani si cresc singura doua fete minore: Nicolaie Gabriela (8 ani) si Nicolaie Georgiana (13 ani). In urma cu opt ani, am divortat, deoarece fostul meu sot bea foarte mult, era foarte violent si viata pentru mine si copii era un adevarat infern in preajma lui. Casa in care locuiam apartinea socrilor si celorlalti cumnati, de aceea in urma divortului am ramas fara locuinta, si nu am avut bani sa continui actiunea de partaj. Am locuit mai intai intr-un centru social (Asociatia Pro-Vita) si apoi in diferite locuinte. M-am descurcat foarte greu. Sunt angajata la "Tanex" S.R.L. si am salariu minim pe economie. Din acesti bani, fac cu multa greutate fata cheltuielilor zilnice pentru mine si intretinerea celor doua fetite. Dupa ce platesc chiria, imi raman putini bani pentru hrana, imbracaminte, lucruri pentru scoala, medicamente sau lemne, deoarece se apropie iarna. Vad ca fetitele sunt marcate de viata pe care o ducem, de faptul ca nu avem un loc stabil al nostru. Sunt triste, dar nu se plang niciodata cu nimic la colegii lor, iar eu, ca mama, ma lupt sa-mi asum toata responsabilitatea. Imi fac griji mereu si as dori sa le ajut mai mult, sa le ofer un cuib cat de modest. Dar aceasta pare un vis, o dorinta de neatins. Indraznesc sa apelez la dvs. si la cititorii revistei, care am inteles ca sunt persoane deosebite, pentru care binele e un sens al vietii, sa nu ramaneti de piatra la suferinta mea. Vreau ca fetele mele sa traiasca
