Interesul românilor din Canada pentru şcoala românească scade în fiecare an. Aceasta este constatarea subliniată de Corina Groza, singura profesoară de la şcoala în limba română din Ottawa. Emigrată în aprilie 1995, împreună cu soţul şi băiatul de 17 ani, aceasta se dedică de 10 ani activităţii de dascăl copiilor proveniţi din familii de români. Corina Groza face un apel către românii din ţară şi din străinătate să contribuie cu manuale, cărţi pentru serbări şi alte materiale didactice despre România, prin intermediul cărora să continue să-i atragă pe copiii din Ottawa spre moştenirea românească. EVZ: Sunteţi directoarea şcolii "Mihai Eminescu" din Ottawa. Ce v-a determinat să vă implicaţi în acest proiect?

Cora Groza: Da, sunt directoarea şcolii româneşti din Ottawa. De fapt, „şcoala” este de fapt o singură clasă, cu elevi între 4 şi 14 ani, la care sunt unica profesoară, deci predau simultan pe mai multe nivele, ceea ce nu este tocmai uşor.

Este adevărat că am avut, pentru câţiva ani, două clase cu două profesoare, una pentru juniori, între 4–8 ani şi cealaltă pentru seniori, cu elevi între 9-14 ani. Eu predam la seniori pe vremea aceea şi era mult mai convenabil pentru toată lumea. Probabil vă întrebaţi de ce nu mai avem şi acum măcar cele două clase. Ei bine, pentru că nu mai avem copii suficienţi înscrişi. O clasă poate funcţiona numai dacă are un număr de 15 elevi înscrişi.

Pe an ce trece, părinţii copiilor români sunt tot mai puţin interesaţi în a-şi păstra moştenirea culturală a părinţilor şi bunicilor, limba şi tradiţiile. Ei, părinţii, devin din ce în ce mai obosiţi din cauza luptei zilnice pentru a-şi câştiga o viaţă mai bună. Există, de asemenea, competiţia cursurilor de balet, dansuri, muzică, înot, hockey, karate, care şi ele se ţin majoritate tot sâmbăta. De fapt, am uitat să vă spun că această şcoală românească