Când Nicolae Romulus Mailat a fost condamnat la 39 de ani de puşcărie, câţiva patrioţi cu mălai în loc de creier au dibuit conspiraţia: dacă era italian, scăpa cu 10-15 ani, dar dacă-i Când Nicolae Romulus Mailat a fost condamnat la 39 de ani de puşcărie, câţiva patrioţi cu mălai în loc de creier au dibuit conspiraţia: dacă era italian, scăpa cu 10-15 ani, dar dacă-i român... Am spus-o atunci, o repet acum: bravo, justiţie italiană! Nicio pedeapsă nu e prea mică pentru un ucigaş violator, care pe deasupra mai şi minte ca un porc.
Acum, ziarele italiene vuiesc din nou: un român de 35 de ani a fost arestat pentru agresarea şi tâlhărirea unui nevăzător într-o staţie de metrou. Viteazul valah reuşise să-i fure victimei 200 de euro. În urma atacului, orbul s-a ales cu răni ce au necesitat cinci zile de spitalizare.
Ce să mai zici când auzi o asemenea ştire? Să intri în pământ de ruşine, pentru că eşti conaţional cu un belit? Mai bine nu: decât să simţim ruşinea, mai bine exersăm revolta! E o stare care ne sporeşte capacitatea de a lua atitudine. De ce să-mi fie ruşine mie pentru atrocităţile unor bestii? Să le fie ruşine lor! Dar, mai ales, să plătească pentru ceea ce fac! Mai exact: să le putrezească oasele în puşcărie dacă îşi bat joc de libertate! Dacă libertatea lor înseamnă terorizarea noastră, atunci să ne protejăm punându-i „în cuşcă”! Se comportă ca fiarele, să fie trataţi ca fiarele!
Cum să jefuieşti un orb? Cât suflet trebuie să ai ca să prăduieşti un amărât căruia îi e înfiorător de greu să-şi câştige hrana ori să-şi asigure culcuşul? Cât de laş poţi fi ca să batjocoreşti un om care, nevăzându-te, nu are cum să se apere?
Pe la începutul anilor `90, alde Mailat şi agresorul orbului de la metrou ne făceau zile amare prin România. Au plecat să jefuiască în ţări mai bogate, unde şi prada e mai atrăgătoare. Vă