“Mâine” este o dată deja certă în dramaturgia autohtonă. Viitorul se scrie cu regizori abia ieşiţi de pe băncile UNATC-ului.
1 /. Andrei Grosu, Elena Morar şi Mariana Cămărăşan îşi povestesc, exclusiv pentru evz.ro, experienţele de oameni noi ai teatrului. Urmează o piesă cu regizori tineri, în trei acte şi multe speranţe. Prolog. " Fac parte din generaţia fast-food, dar încerc să nu-i urmez orbeşte calea ", anunţă abrupt, încă din start, Andrei Grosu.În mâna dreaptă ţine o cafea fierbinte, preparată probabil în câteva zeci de secunde. Cu stânga trage un geamantan colorat, în genul "flower power", cu rotiţe chinezeşti din plastic care zgârâie zgomotos trotuarul. Curând, sunetul se estompează sub apăsarea gălăgioasă a motoarelor turate, iar pentru o secundă îmi revine în minte cuvântul “fast”. Actul I, în care cititorul află că mergem la teatru ca la biserică
De fapt, nici nu se poate altfel.În câteva ore, Andrei pleacă spre Iaşi, “drum lung, mi-am luat loc în vagonul-cuşetă”, pentru a le vorbi studenţilor de la regie “despre viaţă”. Este preparator universitar acolo, lucrează cu un studio de animaţie în Bucureşti, montează piese la Nottara (unde adaptarea sa după "Crimă şi pedeapsă" a făcut săli pline) şi e în discuţii cu Teatrul Evreiesc. Povestea nu începe însă aici, ci cu ani în urmă, în Focşani, pe vremea când Andrei debuta pe scenă crezând că actoria este prima şi ultima lui dragoste. Timpul a trecut, "actorul s-a ratat" glumeşte tânărul, iar regia a încolţit ca un gând vinovat în mintea focşăneanului. Deşi a terminat recent studiile superioare la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Andrei admite franc că e prea devreme să spună dacă face cu adevărat regie. Poate doar se caută pe sine într-o lume din ce în ce mai goală de visători.
"Nu există public!"
"Oamenii se aşteaptă astăzi să prime
