Tragedia de la Mina Petrila, unde simbata au murit 12 oameni, a declansat un val de emotie si solidaritate cu victimele si familiile acestora. Un copil de 15 ani a postat un mesaj teribil pe forumul HotNews.ro, mesaj in care compara mina cu un Iad in care mii de oameni intra pentru "citeva milioane de lei". Si tot pe forumul HotNews.ro, un fost miner, plecat de trei ani din tara, povesteste cum se lucreaza intr-o mina de carbune.
Anonim (15 ani):
Doamne, va dati seama!!! 12 oameni morti, 12 suflete distruse, familii indurerate, lacrimi si multa durere. Toate acestea pentru cateva milioane, duc o viata de caine, intr`un loc asemenea Iadului. Saracii oameni stau cu focul langa ei, sperand la ziua de maine. Sunt obligati sa munceasca si sa duca o viata de caine. Nimeni nu stie cata durere e in sufletul lor, tatal meu merge la munca cu lacrimi in ochi... Sunt un copil, am 15 ani, vreau sa am o copilarie fericita alaturi de ambii parinti...
Linky (fost miner):
Am lucrat in mina 12 ani si de aproximativ 3 ani sunt plecat din tara. Vad la televizor tot felul de specialisti care isi dau cu parerea si in mare parte nu au dreptate. Principiul spus de Luminita (n.red. - un alt cititor) se va aplica si in cazul acesta: mortul e de vina. Am intrat in mina de foarte multe ori cand in alt sector al minei era foc, erau gaze... abia asteptam sa trecem de galeria pe unde ieseau gazele sa nu le mai inhalam.
Oare de ce intram? Pentru ca nu vroiam sa raman fara o zi de lucru, sau doua sau pentru totdeauna. Se acopereau detectoarele de gaz cu pamant pentru a se putea pusca in conditii foarte periculoase. Daca un inginer de schimb sau brigadier care conducea echipa de lucru nu pusca in termenul stabilit de conducere erau trasi la raspundere, sau in cele mai multe cazuri destituiti si schimbati. Sunt foarte multe de spus si imi pare rau pentr
