Numărătoarea inversă, până la începerea Târgului Gaudeamus, se apropie de sfârşit.
În tipografiile încinse la roşu (ca şi oţelăriile de pe vremuri!) sute de mii de cărţi aşteaptă să pornească pe drumul spre rafturi şi tejghele... Vă place limbajul? Un pic de vorbă de lemn pentru nostalgici! Mai citesc nostalgicii? Dar „Atac în bibliotecă“ nu are ca ţintă nostalgicii, deşi autorul, George Arion, se întreabă cum vor gusta tinerii poante de tipul „Ce-i mai rece decât apa rece? Apa caldă!“
„Atac în bibliotecă“ este o carte celebră aflată acum la a treia ediţie. Autorul nu a înlocuit miliţienii cu poliţişti şi a păstrat aroma anilor Epocii de Aur. Povestea este inteligentă, umorul personajului principal - jurnalistul Andrei Mladin - este sănătos şi fundalul presărat cu glume şi aluzii oferă o frescă ce-i drept mult mai plăcută decât realitatea acelei vremi întunecate şi reci.
„Atacul...“ debutează în forţă: „Cadavrul se află în dreapta mea, aşezat pe un maldăr de cărţi“ şi continuă în acelaşi ritm până la finalul absolut neaşteptat. Pe ultima copertă, Ioan T. Morar declară: „Avem un Chandler! Nu un imitator, nu un epigon, ci, pur şi simplu, un Chandler carpato-dunărean“.
Cărţile nu au fost folosite prea des ca fundal pentru o anchetă poliţistă, îmi aduc aminte doar de „Crimă la ABA“ a lui Isaac Asimov, unde un editor este ucis la un târg de carte din SUA. A apărut şi la noi, cu mulţi ani în urmă.
MINUS. Ca la multe volume nou apărute, din raţiuni de preţ şi implicit număr de pagini, fontul folosit este destul de mic, mai ales la postfaţa autorului. Nu aflăm nimic nici despre următoarele titluri din colecţia „Crime, Scene“; mister total!
PLUS. Format poche, copertă modernă, informaţii suficiente. Un volum clasic şi foarte plăcut - dialoguri multe, acţiune bogată. Nu citiţi seara că vă sare somn
