În urma victoriei lui Barack Obama, un nou-născut din satul Rusciori a devenit tizul preşedintelui american, de la care părinţii aşteaptă „un semn de recunoştinţă“. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

Povestea lui Obama Sorin Ilie Scoică, născut la orele 9.45 în maternitatea din Sibiu, pe 4 noiembrie, e simplă şi stupidă, ca un banc făcut pe seama colegului din ultima bancă. Din amintirile proaspete ale bunicii Savu Maria, pe 5 noiembrie, doi reporteri de la Prima TV au descins în curte, au ciocănit respectuos la uşă şi au înaintat, cu mult bun-simţ, următoarea propunere: „Am auzit că aveţi un nou-născut. Nu-i aşa că aţi fi de acord să se numească Obama, ca preşedintele de culoare al SUA?“.

„Obamax e prinţişorul nostru“

Bunică-sa, 43 de ani, care nu a avut în toată viaţa ei o altă destinaţie decât „până la Sibiu, după mâncare, şi-ndărăt“, urmărise, într-adevăr, câte ceva din ştirile despre alegerile fără precedent ale americanilor. „Când îl vedeam la televizor pe Obama, parcă-mi creştea inima. Credeam că e ţigan de-al nostru, că e aşa, mai colorat. Când au venit băieţii ăia să ne filmeze, am zis: «Cum să nu? De acord!»“

Iată cum, dacă nu s-ar fi inventat „ştirile inventate“, Sorin Ilie Scoică ar fi ajuns, precum restul consătenilor săi din Rusciori, un oarecare nebăgat de nimeni în seamă. Al treilea copil al unei tinere familii de romi ca vai de lume, care gestionează un ajutor social de 200 de lei cu atâta dibăcie încât ar putea intra într-o carte a recordurilor, la rubrica „Supravieţuitori“, Scoică junior îşi va petrece copilăria într-un ghetou cu şcoală primară şi staţie de autobuz pe unde nu trece nicio maşină, cu troiţe dărăpănate şi case mici, din cărămidă netencuită. Va merge la şcoală când nu va umbla după fier vechi, pentru lapte şi corn, alocaţie şi multă învăţătură de carte, iar pe uliţa lui vecinii o să-l strige Ob