Anamaria Marinca a venit in Israel ca sa prezinte 432 si Boogie. Mereu zambitoare si prietenoasa, a facut timp de o saptamana naveta Tel Aviv-Ierusalim-Haifa pentru retrospectiva filmului romanesc. Din Israel, Marinca pleaca la Londra, casa ei de ceva vreme. La finalul unui an in care a lucrat cu Liam Neeson, Julie Delpy si Oliver Hirschbiegel, actrita povesteste pentru cititorii HotNews.ro despre primul sau film de epoca, despre viata intre doua avioane si... pisicile engleze pe care le-a invatat romaneste :)
- Ai venit in Israel direct din Grecia. Ce ai facut in Grecia?
Am facut parte din juriul primei editii a unui festival de film din Corint. Nu a fost primul juriu din care am facut parte, dar acum am descoperit Grecia.
- Cum e viata ta acum? E misto?
(Ride). Da, e o viata frumoasa. Eu ma bucur de fiecare clipa, pentru ca am ocazia sa fac ce-mi place - sunt pasionata de meseria asta - si calatoresc foarte mult.
- "432" te-a ajutat, categoric, dar daca n-ar fi fost acest film, ai fi stat tot la Londra, nu? Erai stabilita acolo de dinainte de perioada Cristian Mungiu. E greu in Marea Britanie?
Nu am un raspuns. Fiecare caz e particular. Eu nu sunt neaparat un exemplu de urmat, sunt o exceptie. Am inceput sa fac film in Anglia, cu David Yates, iar dupa "Sex Traffic" lucrurile au venit de la sine. Nu am facut niciun efort in sensul construirii unei cariere. Fac insa eforturi pe scena sau pe platourile de filmare. Un actor, ca orice artist, trebuie sa fie intr-o permanenta evolutie.
- E o presiune pe care o resimti?
E o presiune pe care o exercit eu insami asupra mea, da. Sunt intr-o permanenta concurenta cu mine insami. Nu m-am relaxat si nu cred ca ma voi relaxa vreodata. Nu-mi place starea de confort si, daca o detectez cumva, schimb locul.
Anamaria Marinca la Tbilisi
Foto: Colectia
