Marţi, 11 noiembrie, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la semnarea armistiţiului care a pus capăt primului război mondial, Ambasada Franţei a organizat o ceremonie la Monumentul Soldatului Francez din Parcul Cişmigiu.
Când n-am ce face, mă gândesc. La mine, la alţi, la pacea planetei. De cele mai multe ori, evident, e degeaba. Ca şi trenurile, gândurile vin şi pleacă, unele se mai întorc, se duc iar şi iar. Unul mă munceşte ceva mai des. La ce-o fi bună cunoaşterea trecutului, de ce disciplina botezată Istorie mai figurează în programa şcolară la noi şi pretutindeni? Lumea se schimbă sub ochii noştri, trăim acum şi aici, ce mai contează cu ce-şi trecea toată vremea Ştefan cel Mare sau Darius persanul? "E bine să ne cunoaştem trecutul, strămoşii, e bine pentru că ... e bine", mi-au răspuns cele câteva zeci de tineri pe care i-am deranjat cu întrebarea. Ca să ne cunoaştem trecutul, deci. Atunci, în trecut, vreo patru ani, milioane de oameni au pătimit din cauza unei chestiuni numite prin manuale "primul război mondial". Soldaţii, familiile lăsate acasă, orfanii, văduvele de război au simţit pe propria piele ce înseamnă războiul mondial. Pentru multe familii, războiul e o cruce-n cimitir. Sau "poveştile lu’ bunicu’ despre cum a fost pe front, hai mai lasă-ne, că le-am mai auzit de-o mie de ori." Plictisitoare sau ceva mai savuroase, repetate până la saturare ori izgonite în cine ştie ce colţ al minţii, poveştile au nu-s doar în cărţi, ci şi în zestrea de memorie a fiecărei familii.
CEREMONIE. La 11 noiembrie 1918 s-a semnat armistiţiul care a pus capăt primului război mondial. Marţi, 11 noiembrie 2008, francezii au adus aminte lumii că a fost odată un război. "Preşedintele Nicolas Sarkozy ne-a cerut să facem din această zi o zi a memoriei, a spus Excelenţa Sa, Henri Paul, ambasador al Republicii Franceze la Bucureşti în discursul rostit
