Chiar şi când lumea va deveni imaterială, peste câteva secole, cititorii noştri se vor aşeza comod în fotolii din raze laser antigravitaţionale şi vor răsfoi ziarul hologramă preferat Dacă vezi doi ziarişti obosiţi şi deprimaţi stând la o cafea, poţi să ştii ce discută. Caută data precisă, anul, ziua şi ora exactă când vor apuca să citească ultimul ziar de hârtie tipărit pe Pământ.

Dacă surprinzi, în schimb, doi gazetari turuind într-o şuetă entuziastă şi tonică, nu te gândi că au comandat o cafea mai tare! Poţi pune din nou pariu: tocmai desăvârşesc un plan genial prin care să-i elimine pe inamicii pesimişti sus-menţionaţi. Planul optimiştilor e simplu. Vor continua să creadă în articolul tipărit, se vor adapta noilor atribute pe care revoluţia tehnologică le-a rezervat ziarelor tradiţionale, vor căuta idei creative.

În final, experienţa primilor paşi făcuţi în secolul Internet ne arată că toată lumea pleacă fericită de la masa segregaţiei media. Atât pesimiştii, cât şi îndârjiţii pozitivi îşi ating cumva obiectivele. Primii părăsesc scena aşteptând prosteşte momentul voluptuos al confirmării viziunii lor funebre. Tonicii câştigă piaţa.

Săptămâna aceasta s-au petrecut la Bucureşti ambele scene. Cel mai dinamic titlu din segmentul ziarelor de calitate din România, “Adevărul”, a lansat joi colecţia “100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă”. Cititorii noştri s-au aşezat la cozi ca la începutul anilor `90, ca să prindă ziarul “Adevărul” împreună cu primul volum, “Notre-Dame de Paris”, de Victor Hugo.

Al doilea caz e de fapt o declaraţie. Directorul ziarului francez “Le Monde”, Eric Fottorino, a declarat pentru “Evenimentul zilei” că “anul viitor, vor dispărea ziare”. Asta n-ar fi  nimic, însă tot interviul domnului Fottorino e o ceremonie funerară la căpătâiul pieţei de ziare. Directorul francez a fost