Daca informatiile inca neconfirmate oficial despre cauzele tragediei de la mina Petrila se vor confirma, nu vom mai putea vorbi despre un accident, ci despre o crima in toata regula.

Nu se va mai pune problema unor destituiri, ci a unor condamnari la ani grei de puscarie. Dar si putinele certitudini de pana acum arata nereguli grave cu miros de incompetenta si coruptie.

Familiile disperate ale minerilor morti si raniti spun ca situatia extrem de periculoasa din adancuri care era bine cunoscuta de conducerea minei. Oamenii sustin ca marti acolo ar mai fi fost o explozie, dar de mai mici proportii, ca doi mineri ar fi fost opariti cu aburi, iar din pamant, de trei zile, "curgea jar".

Potrivit acelorasi oameni, concentratia de gaz metan din subteran era uriasa, peste 5% fata de 0,5% limita legala. Exista insa, sau ar trebui sa existe, aparate care semnaleaza automat orice depasire si proceduri care prevad exact ce trebuie facut in astfel de situatii, incepand cu evacuarea imediata a frontului.

Minerii povestesc, sub protectia anonimatului, ca in jurul senzorilor actioneaza jeturi de aer care scad concentratia in punctul respectiv.

Saptamana trecuta mai multi mineri s-au plans de dureri de cap si ameteli provocate de aceasta concetratie prea mare, unii sunt chiar inregistrati in registrele medicale. Li s-a inchis gura, poate cu bani poate cu amenintari, numai ei stiu, si au fost trimisi in continuare la munca.

Conducerea minei admite ca a constatat autoincalzirea carbunelui, dar sustine ca au fost luate masurile necesare si ca nu au existat depasiri ale concentratiei de gaz.

Si atunci de ce am avut doua explozii? Daca au fost pungi imprevizibile de gaze, cum de oamenii stiau ca zona este extrem de periculoasa de cel putin o saptamana? Daca informatiile neoficiale sunt adevarate, conducere