Pentru Lucian Bute, Steluţa Luca şi Cristian Ciocan, satul Pechea le aduce aminte de copilărie, de vacanţe. Este locul unde cei trei campioni se întorc acum în bătătura părinţilor. Aici au văzut pentru prima dată lumina zilei şi tot aici au luat primul contact cu sportul. Dacă părăseşti Galaţiul şi te iei după cursul Siretului în amonte, la aproximativ 30 de kilometri, vei da de un sat tipic de câmpie, care se întinde în linie pe câţiva kilometri buni. Pechea.

O comună cu peste 10.000 de oameni care te întâmpină grăbiţi şi totodată nerăbdători să afle spre cine să te îndrume: spre casa boxerului, idolul fiecărui copil din sat, sau spre casa unde a crescut una dintre cele mai bune handbaliste pe care le are naţionala României?

„Îl ridicam într-o mână”

Pe o străduţă lăturalnică, aproape de ieşirea din sat, la o casă stil bătrânească, vopsită în culori deschise, alb şi crem, cumva într-o vale, a copilărit campionul mondial la box Lucian Bute. „Aici a stat până a plecat de acasă.

A învăţat şi carte, a făcut şi sport, însă a ales ce i-a plăcut mai mult. Şi a ales bine până la urmă”, spune cu mândrie tatăl lui, Ştefan Bute. Acum revine la casa părintească doar în vacanţe, să-şi încarce bateriile şi să se lase răsfăţat de cei dragi. „Vine cam după fiecare meci important. Mai merge şi în vacanţe, dar întâi trece pe acasă”, adaugă Bute senior.

De primii paşi ai lui Lucian în box îşi aduce aminte primul său antrenor, Felix Păun. „A venit în sala de box pe la 12 ani. Mergea pe 13. Era aşa slab că-l ridicam într-o mână, îl făceam pachet şi-l băgam la subţiori.

Era talentat, chiar dacă era slab fizic. Şi chiar atunci, pe la început, după ce venise o perioadă bună de timp şi l-am văzut cum se mişcă, nu l-au mai lăsat părinţii să vină. M-am dus acasă la el şi le-am explicat că are potenţial. A rev