Prevederile constituţionale privind de­sem­narea premierului sunt interpretate diferit de analiştii politici şi de specia­liş­tii în drept. Unii îi dau dreptate pre­şe­dintelui Băsescu că poate numi pe cine vrea, alţii spun că acesta nu poate impu­ne premierul şi că trebuie să nominali­zeze candidatul rezultat din negocierile cu majoritatea parlamentară.

Conform articolului 103 din Constituţie, "preşedintele desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament". Înainte de acesta, un alt articol al legii fundamentale – 85 – stabileşte că "preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-mi­nistru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament".

Deşi unii constituţionalişti şi politicieni susţin că aceste prevederi sunt foarte clare, interpretările făcute în urma de­cla­ra­ţiilor preşedintelui Băsescu că va numi premier pe cine vrea el, în baza criteriului "încrederii", dovedesc contrariul. De altfel, şeful statului a fost unul dintre cei care au susţinut că legea este limpede în sensul celor spuse de el, adăugând ca ar­gu­ment precedentul 2004.

În baza acestei experienţe de acum patru ani, Bă­ses­cu a şi pornit "ofensiva premierul", dar nu acum, ci încă de anul trecut, în decembrie, când într-un interviu difuzat de BBC declara că liderul PSD, Mircea Geoană, "să nu-şi facă iluzii că va fi vreodată prim-mi­nistru al României" cât timp el va fi şef al statului. Luna trecută a continuat "răz­boiul", declarând că dacă nici un partid nu obţine în alegeri 51%, opţiunea pentru desemnarea premierului îi va aparţine, aşa cum s-a întâmplat şi în 2004.

Şeful statului a re­luat atacul la 31 octombrie, când a avertizat, la R