Indiferent că vorbim de Liga I sau de eşalonul al treilea, fotbalul atinge cote maxime pentru cei implicaţi direct în fenomen. „Bună ziua, Braşov” l-a urmărit pas cu pas pe patronul Iosif Kiss şi vă prezintă trăirile unui primar la un meci de fotbal al echipei sale. Vineri, ora 13.55, la 12 km de Braşov, lângă talciocul de maşini, într-o oază de linişte, zărim un teren frumos nivelat şi lume multă. Este clar, e meci la Tărlungeni. Unirea versus Victoria Brăneşti sau lanterna roşie primeşte vizita liderului. Încă de la distanţă, îl zărim în geamul „lojei” sale cu deschidere spre iarba râncedă pe primarul şi patronul echipei locale, Iosif Kiss. Stă singur, rezemat pe pervazul geamului termopan şi îşi încurajează băieţii: „Hai că se poate. Începem bine”. Îi place să vadă meciurile singur, de la înălţime, departe de părerile celor neavizaţi. Cu un pahar de apă minerală, diluat cu puţin vin alb, îşi face curaj înainte de meci: „Azi o să câştigăm. Trebuie. Avem nevoie de puncte”.
Începe meciul. Unirea în atac. Minutul 6, Pricop trece pe lângă deschiderea scorului. „E bine. Avem iniţiativa. Hai că se poate”, le strigă jucătorilor. Minutul 15, Bogdan Nicolae ratează din mijlocul careului. Urmează momente confuze în care arbitrii împing echipa oaspete spre poarta gazdelor. Simte pericolul, dar nu reacţionează încă. O fac spectatorii din jurul terenului. Intervine prompt: „Vă rog frumos să nu o mai înjuraţi pe doamna arbitru. Nu e frumos.” Minutul 19, centrare în careu, lovitura de cap Harap. Mingea e în plasă, 1-0. „Goool! Da. Asta e. Bravo băieţi”. Trec alte cinci minute. Antrenorul oaspeţilor, Ilie Stan, iese la rampă cu acuze la adresa arbitrilor. „Ilie, stai în banca ta, că jucaţi în deplasare. Ştiu că sunteţi obişnuiţi să vă bage arbitrii mingea în poartă”, îi atrage atenţia şi ne spune zâmbind: „Mi-a plăcut mult de el ca jucător la Steaua. Ducem lipsă de astfel d
