Horaţiu Mălăele caută să se descopere ca regizor de film. "Nunta mută", a cărei premieră oficială are loc astăzi, stă mărturie. Dar mărturie pentru personalitatea sa de excepţie stau rolurile, spectacolele, filmele şi toate apariţiile de până acum. Interviul care începe să fie publicat de astăzi e o altă mărturie a unui personaj adevărat, personajul Horaţiu Mălăele, "jucat" cu aceeaşi dăruire, farmec şi frumuseţe cu care îşi joacă toate personajele. Cu diferenţa că rolul ăsta în care se joacă pe el însuşi e rolul vieţii lui.
Chiar dacă teatrul domină cariera lui Horaţiu Mălăele, artistul şi-o completează acum şi cu regia de film. "Nunta mută", cu care debutează în domeniu, a fost o experienţă dură, dar artistul aşteaptă de la publicul său să se "căsătorească" cu spectacolul filmului, inspirat de o poveste reală, dramatică, din istoria noastră.
Marius Tucă: Povesteşte-ne despre premieră.Horaţiu Mălăele: Lasă-i să vină acolo, să fie bătălie! Ţi-am mai povestit odată, când îi mergea bine Teatrului Mic – la conducere era Dinu Săraru – asta-i bună şi pentru tine, că şi tu eşti comandant de unitate – l-am întrebat: "Dom'le, care este cheia acestui succes?". Mi-a răspuns: "Curăţenia relaţiilor şi zgomotul muncii". Adică, să ai nişte relaţii clare şi curate şi când ai făcut ceva, vreo prostie, să nu o amplifici.
E un început bun de interviu. Munca este dominantă în viaţa lui Horaţiu Mălăele? Munca sau poezia? Păi, cred că munca, da, poezia muncii…
Şi când mai trăieşti? Mi-am făcut o bucurie să trăiesc din muncă. Parcă sună ca dracu, e o sintagmă tâmpită: "Un om care trăieşte din muncă". Dar, chiar aşa e.
Şi eu trăiesc tot din muncă, dar mă întreb dacă ăsta e cel mai frumos mod de-a trăi, până la urmă. Nu am muncit inutil şi nu m-am băgat în lucruri care nu mi-au făcut plăcere. Până la urmă, mi-am făcut un
