- Cultural - nr. 209 / 17 Noiembrie, 2008 Cand invatatoarea a terminat de citit lectura "Cainele soldatului", pe obrajii tuturor scolarilor curgeau siroaie de lacrimi, iar in pauza care a urmat nu s-au mai auzit nici chemari la joaca si nici rasete. Pentru cei care n-ar cunoaste continutul povestirii, le spunem ca este vorba de un flacau de la tara, care, ramas singur pe lume, isi ducea zilele in tovarasia unui caine. A sosit insa timpul ca flacaul sa plece in armata, asa ca, neavand in seama cui sa lase cainele, l-a luat cu el. Acolo era nedespartit de subunitatea din care facea parte stapanul: pe campul de instructie, in marsuri si in misiuni. Si iata ca, intr-o zi, unitatea este trimisa pe campul de lupta. Soldatul a cazut in razboi si a fost ingropat de camarazii sai la margine de drum. I-au pus la cap o cruce de care i-au atarnat casca. Cainele a ramas acolo sa-i pazeasca mormantul, refuzand mancarea pe care i-o aruncau unii calatori. Isi astepta cu resemnare sfarsitul. Si iata ca, acum, o unitate economica este privatizata si desfiintata. Angajatii ei se risipesc, cu gandul la ziua de maine. Lucratorii de la depozit au inceput sa se intrebe ce se vor face cainii de paza si pisicile, care au aparat depozitul de raufacatori si de rozatoare. Pisicile si-au gasit repede stapani. Cativa caini au fost luati de catre fosti angajati inimosi, macar ca n-ar fi avut nevoie de ei, dar cum sa-i lasi ai nimanui, ca noilor stapani nu le pasa de ei. Ii vor alunga in afara ingraditurilor, ca sa devina "comunitari". Numai cateaua batrana nu si-a gasit stapan. Asa ca a ramas sa pazeasca singura fostul obiectiv economic. Slabita si infometata, astepta zadarnic sa-i vina stapanii, care atatia ani au hranit-o cu ce au putut aduce din gospodariile lor. Soseste un fost angajat. Il intampina cu un schelalait sinistru si se culca la picioarele lui. Profund impresionat,