Ar putea să pară ciudat: criza economică abia a început şi nimeni nu ştie când se va sfârşi. E oare în firea lucrurilor să ne gândim, acum, ce va fi după criză? Istoria ne învaţă că orice criză, oricât ar fi de dură, vine şi trece. După criză, viaţa economică îşi va relua cursul. Chiar şi capitalismul de piaţă, atât de mult hulit astăzi pe toate meridianele planetei, va merge mai departe.
Dar oare filmul va fi reluat de acolo de unde s-a rupt? Viaţa economică va curge în aceeaşi albie şi planeta va reveni la stilul de consum de dinainte de 2007-2008? Un fapt e cert: nu va fi ca în arhitectură. În lume, nenumărate oraşe, străzi, centre istorice sunt reclădite după metoda retro. Arhitecţii caută vechile planuri, adună fotografii de demult, apelează la amintirile localnicilor şi refac totul aşa cum a fost, până în cele mai mici detalii. Dacă însă în arhitectură un astfel de procedeu dă rezultate bune, în economie ar fi catastrofal. După ce criza se va fi sfârşit, istoria nu va mai putea fi chemată înapoi fără a plăti pentru asta un preţ uriaş. Va fi nevoie de proiecte noi. Şi de un drum nou. Înainte de criză, deşi planeta păstra încă zone mari de sărăcie, în lume se adunau bani mulţi, iar consumul creştea parcă fără limite. În acest iureş, ne-am trezit pe neaşteptate cu o turbulenţă financiară gravă, cauzată de surplusuri de lichiditate şi de supraconsum, care începe acum să se transforme într-o criză clasică de supraproducţie. După criză, însă, lumea va constata că stilul de viaţă va fi altul, că modelul de consum se va schimba radical.
Stilul de viaţă va suferi corecţii şi la noi. Chiar dacă economia românească n-a avut şansa de a împinge ciclul economic până la nivelul boom-ului atins de ţările dezvoltate. Pentru că, decenii la rând, în timp ce occidentul urca, noi luptam cu eficienţa modestă şi cu creşterea prea lentă a competitivităţi
