Când anul trecut, pe vremea asta, spuneam că ar trebui să fim foarte atenţi la cheltuielile noastre, întâmpinam reacţii de genul: „Hă! Soviani ne sfătuieşte să nu mai consumăm“. A trecut un an şi, din păcate, am acelaşi sfat: cheltuieli moderate şi economisire sporită - asta pentru cine are din ce economisi. Şi, nu uitaţi! Fiecare sută de lei economisită acum este mai valoroasă decât promisiunea unei sute de lei câştigate în viitor. Pentru că de aici provine totul: consumăm, ca naţiune, mai mult decât câştigăm şi pentru asta apelăm la economisirea altor naţiuni. Pe care, până pe la jumătatea acestui an, ne-au acordat-o. E drept, contra dobânzi, care s-au majorat. Pe viitor, vor fi mai reticente în a suplimenta apetitul de consum. Nu pot decât să mă amuz trist când îi văd pe politicieni, cu mai puţin de trei săptămâni până la alegeri, că au aflat ştirea: „E criză în lume!“. După ce au ignorat semnalele venite de cel puţin doi ani încoace. Şi nu numai că le-au ignorat, dar nu au făcut decât să favorizeze canalele de import al crizei şi în România. Cum? Prin adâncirea datoriilor. A vorbi despre planuri anticriză acum este ca şi cum la o zi după cutremurul din 1977 ai fi vorbit despre un plan pentru limitarea efectelor cutremurelor. Sau ca şi cum, la o zi după ce ai făcut sex neprotejat cu o prostituată bolnavă, ai declara că trebuie să avem grijă şi să ne protejăm împotriva bolilor venerice. Sigur, un cutremur nu poate fi anticipat. Dar, atunci când îţi construieşti casa pe un teren cu un risc seismic mai mic, şi nu pe nisip, vei fi întotdeauna mai protejat împotriva cutremurului. Sau, atunci când îţi consolidezi casa care stă să cadă, ai mai multe şanse să scapi atunci când cutremurul te va prinde în somn. În urmă cu zece săptămâni, publicam în Curierul Naţional şi în Gazeta de Sud articolul „Dacă e PNL, e Belgia“, în care analizam viziunea mioapă a primului-ministru,