Mulţi dintre pacienţii care suferă un accident vascular cerebral pe partea dreaptă a creierului, unde se află centrul limbajului, rămân cu tulburări de limbaj. Acestea se înscriu într-o tulburare numită de specialişti afazie, care presupune atât afectarea pronunţiei şi a capacităţii de înţelegere a sensului cuvintelor, cât şi a limbajului scris-citit.

Despre cum învaţă din nou să vorbească victimele accidentului vascular cerebral ne explică Ştefania Budacu, logoped la Spitalul de Urgenţă Floreasca.

Intervenţia logopedică trebuie să înceapă imediat ce pacientul are semnele vitale stabile şi este conştient. Etapele de lucru vor fi adaptate fiecărui pacient, în funcţie de abilităţile cu care a rămas după accident: coordonarea musculaturii aparatului fono-articular, articularea/pronunţia, capacitatea de înţelegere a limbajului, acuitatea auditivă, percepţia tactilă. Procesul terapeutic este construit practic pe resursele pacientului, care sunt identificate şi îmbunătăţite cu ajutorul logopedului.

Terapia logopedică urmăreşte recuperarea limbajului sub toate formele sale: verbal, scris-citit, socotit. Asta înseamnă ca pacientul să pronunţe corect sunetele şi cuvintele, să formuleze fraze logice, să înţeleagă sensul fiecărui cuvânt pe care îl pronunţă sau îl aude, să scrie, să citească şi să socotească. În cazul în care pacientul este preluat mut – afazie motorie totală –, el trebuie demutizat, adică ajutat să emită din nou sunete, corzile sale vocale să înveţe din nou să vibreze.

Exerciţii de pronunţie, citit, scrisTerapia debutează cu exerciţii specifice, prin care pacientul reînvaţă să-şi controleze respiraţia şi musculatura aparatului fono-articular (buze, limbă, obraji, palat moale, luetă, corzi vocale). În momentul în care pacientul îşi poate coordona muşchii implicaţi în actul vorbirii, se trece la emiterea de sun