Votul uninominal, aceasta imensa speranta omorata de interesele si partizanatele partidelor, scoate la iveala mutatiile periculoase produse de clasa politica in mentalitatea electoratului. Un soi de dependenta fata de jalnicele personaje care troneaza de ani de zile de la inaltimea parlamentului si a micilor ecrane se face tot mai mult simtita. Asistam la un paradox. Populatia vrea reforma clasei politice, dar cu dinozaurii si eternii cu care este obisnuita. Cu alte cuvinte, electoratul vrea sa se casatoreasca a cincea oara cu aceeasi nevasta, iar daca cumva viseaza la una noua, ea este reproducerea celei de care tocmai s-a despartit cu acte in regula.

Ultimul sondaj de opinie realizat de Biroul de Cercetari Sociale arata ca 58% din populatie nu ar vota o persoana nou intrata in politica! Aceasta, in conditiile in care toate sondajele din perioada referendumului pentru votul uninominal aratau ca 64% din populatie doreste reforma clasei politice.

Motivatiile acestei situatii anormale sunt doua. In ultimii ani, de la aparitia televiziunilor mogulizate de stiri, oamenii sunt intoxicati, bombardati, asasinati 24 de ore din 24 cu aceeasi adunatura de politicieni, care revarsa mereu acelasi mesaj subliminal: "fara noi nu exista politica". Subiectul nu mai are nicio importanta, ca este vorba de administratie, legi, arta, drumuri, ecologie, cainii vagabonzi, prezervative, gaurile negre, recoltele de rapita si floarea soarelui, educatie, turism sau toaletele publice, un parlamentar va fi gata oricand, sub privirea anxioasa a moderatorului, sa turuie ceva. De regula, doar prostii si banalitati. In final, iata, obisnuinta produce dependenta.

In al doilea rand, sistemul de selectie al partidelor este unul profund viciat. Criteriile, aceleasi de nouasprezece ani, sunt clientelismul, servilismul, banul si oportunismul feroce. Ca sa patrunzi prin fisurile cat la