Desi nu imposibila, cea mai putin probabila alianta post-electorala este cea dintre PD-L si PSD via Traian Basescu. Pulsul electoral e clar: niciunul dintre cele trei partide importante - PD-L, PSD si PNL - nu va iesi suficient de puternic dupa aceste alegeri parlamentare pentru a guverna de unul singur. Desi cam toate sondajele il dau pe primul loc, PD-L are o problema. Votul politic, pe partid, nu coincide decit intr-o proportie de vreo 60-70% cu votul uninominal, pe persoana. Cind un alegator afirma ca va vota partidul lui Emil Boc, e musai de urmarit daca respectivul va face asta in orice conditii. Adica daca va alege orice fel de candidat. S-ar zice ca nu. In multe colegii, candidatii PD-L se plaseaza inca sub scorul partidului. Faptul ca PD-L nu si-a dezvoltat din timp o pepiniera proprie de cadre, preferind sau absorbtiile (cazul PLD) sau racolarile din PSD ori PRM, are acum un efect mai degraba negativ. Partidul lui Boc abordeaza alegerile parlamentare apelind deseori fie la ilustri necunoscuti, fie la personaje controversate. Iar alegatorii care credeau in mesajul anti-coruptie al acestui partid chiar au de ce sa fie dezamagiti. Pesedistii sint salvati de factorul disciplina. Votat, in mare masura, de segmentele de populatie cele mai putin informate, partidul lui Mircea Geoana nu are multe motive de spaima electorala. Alegatorul tip al acestui partid oricum nu prea stia cu cine voteaza. Asa ca, fie vot pe liste, fie vot uninominal, el se va prezenta la urne si va vota potrivit constiintei imprumutate pe termen lung de la PSD. Poate doar faptul ca umbra lui Basescu prin colegii le alunga uneori alegatorii spre PD-L ii mai irita pe pesedisti. Tocmai de aceea, in contrapartida, unii candidati ai PSD au desenat pe propriile bannere chipul lui Ion Iliescu, pentru a impresiona inimile celor care inca mai cred in charisma acestui erou de mucava rosie al revolutiei