Dacă întrebi oamenii ce părere au despre emisiunile de la TVR Cultural, cel mai des vei primi răspunsul sec şi însoţit de o strîmbătură: "sînt plicticoase". Şi nu mă refer aici la indivizi manelizaţi şi analfabeţi din punct de vedere cultural, ci la oameni care au ceva interese în zona artistică. Am auzit acest răspuns la alţii, ba chiar eu însumi m-am surprins de vreo cîteva ori formulîndu-l.

E adevărat, lucrurile au început să se mai mişte la acest post şi nu mai sînt chiar toate emisiunile plicticoase, dar încă mai persistă ideea că un fapt de cultură sau un om de cultură sînt de ajuns pentru a face o emisiune TV de cultură. Ceea ce nu înţeleg toţi realizatorii de la TVR Cultural e că, oricît de valoroasă ar fi o operă de artă sau oricît de talentat în domeniul lui poate fi un artist, mai trebuie multe alte lucruri pentru a face o (bună) emisiune de televiziune. Discursul televizual este altceva decît discursul operei de artă sau al unui critic avizat. Televiziunea înseamnă în primul rînd imagine - iar felul cum jonglezi cu imaginea face diferenţa.

Am şi un exemplu în acest sens - cu un fel de "înainte" şi "după", ca în reclamele pentru produsele de slăbit. Fosta emisiune a lui Dan Dediu, comparată cu cea de acum.

Trebuie să spun de la bun început că sînt un fan al lui Dan Dediu. Este un om talentat şi imaginativ în tot ce face. În primul rînd, e un compozitor extraordinar - poate cel mai important pe care-l avem la ora actuală. Apoi, e un pianist de excepţie. Un profesor foarte bun şi un specialist în ceea ce înseamnă muzica, la zi cu tot ce se întîmplă în lume în domeniu. Şi, nu în ultimul rînd, e un om de cultură în adevăratul sens al cuvîntului, cu lecturi solide şi variate, de la literatură pînă la ştiinţe exacte sau filozofie. Acest lucru îi permite să aibă o viziune de ansamblu, să contextualizeze corect şi să facă tot felul de conexi