Cum de se poate trece de la crestere economica inalta la criza? Iata o intrebare ce sta pe buzele multora. In UE recesiunea se raspandeste, ca sa nu mai amintim de SUA, unde efectele crizei financiare se simt tot mai acut. La noi, intreprinderi mari ingheata din activitate, scot oameni in somaj temporar, reapar arierate etc.
Este o naivitate sa se creada ca economiile din Europa Centrala si de Rasarit, ale caror banci locale au expunere mica la produsele toxice vehiculate pe piete financiare, pot evita efectele crizei. Ca tari membre ale UE, ele si-au deschis contul de capital totalmente, depind masiv de finantari externe si relatiile comerciale sunt preponderent cu Vestul. Economiile emergente din UE acuza severitatea cresterii costului creditului, fuga banilor catre plasamente sigure (ceea ce se vede lesne pe burse), incetinirea activitatii economice peste tot, dificultatile pe care unele grupuri bancare straine le au si care conduc la taierea unor linii de finantare, criza de incredere pe piete...
Romania are un sector bancar solid, daca il judecam prin volumul creditelor neperformante in bilanturile bancilor, nivelul leverage-ului (raportul intre capitalul propriu si finantarile atrase de banci), volumul rezervelor (devize si aur) ale BNR. Dar exista vulnerabilitati care sunt de sesizat si la alte economii emergente din UE: a) o parte insemnata din creditare este in valuta (o depreciere masiva a leului provocand stricaciuni celor care s-au imprumutat, ca si unor banci); de aici rezulta si netemeinicia tezei ca datoria sectorului privat nu ar reprezenta un factor de risc sistemic; b) marimea deficitelor externe, mai ales a celui de cont curent, in conditiile in care finantarea celui din urma a fost sub 60%, in ultimii doi ani, prin investitii straine directe, ca si explozia indatorarii sectorului privat din ultimii ani; c) desi leul are convertibili
