Titus Ceia Imaginabil sir de umbre albe: perdantii la uninominale
Doamne, ce le mai tataie fundul! Daca nu se brodeste? Dac-au facut atata cheltuiala de pomana?
Mai ales ca legea e de tot rahatul. N-ai luat jumate plus unu, gata! Loterie! Castiga uninominalul pe colegiu gusterul de pe locul doi. Sau trei. Sau patru. Geaba bannere, geaba calindare, geaba scandura si cuie, geaba ulei, faina, zahar de la guvern sau privati.
Regula lui Peste guverneaza!
Terorizati, unii ar vrea sa incremeneasca totul asa cum e acum. Ei-candidati, noi-handicapati. Iar alegerile: mereu peste doua saptamani. La infinit, chiar daca seaca toate conturile-n banca. Altii sunt mai grabiti. Le-ar conveni mai bine varianta pe dos: maine in zori sa fie deja 30 noiembrie 2008 seara.
As vrea sa le spun celor din ambele categorii un singur lucru: nu va-ndesati la sefeuri, oameni buni. Aici e cruda realitate. De realitate se ocupa Silberstein si Finkelstein, nu Metro, Goldwin si Mayer.
Orice s-ar intampla, la final apar si castigatorii. Pe astia sa nu-i plangem. Dumnealor vor primi, pentru patru ani si pe o farfurioara cu chenar albastru (Ilf si Petrov, op. cit.) cheia de la pestera lui Ali-Baba, cu parola de user cu tot. As propune insa, intr-un echitabil si crestinesc schimb, sa ne gandim un pic la ceilalti. La perdanti.
Dumnealor perdantii sunt mai multi la numar, considerabil mai multi, decat antepomenitii nascuti cu caita-n cap. Aparent, perdantii arata la fel cu castigatorii (ca si, daca doriti): tot un nas, tot doua urechi, tot doi ochi, adica tot o fizionomie si dansii. Tot doua maini si doua picioare (cazurile speciale- accidentale n-au relevanta).
Ei bine, si pentru ei mai exista cel putin o speranta: maine va fi o noua zi.
***
Ca terapie de soc, am o recomandare suplimentara perdantilor rezultati din alegerile gene
