Când nu ştia ce meserie să-şi aleagă, n-a fost nevoie să dea cu banul între Arte Plastice şi Teatru, pentru că semnul "divin" i-a venit tocmai de la "Bulandra". Chiştocul azvârlit întâmplător, pe fereastră, de maestrul Liviu Ciulei i-a nimerit exact în cap lui Horaţiu Mălăele, care l-a păstrat ca pe un talisman, ţinându-l în buzunar, în timpul examenului la Teatru.
Marius Tucă: Cum priveşti televiziunea? Joci într-un serial de televiziune, când şi când mai mergi pe la o emisiune...Horaţiu Mălăele: Păi, joc, pentru că o privesc destul de suspect. Nu am un mare drag. Mă uit la foarte puţine filme, dar numai dacă sunt controlate, adică, dacă le-a văzut cineva şi îmi sunt recomandate şi nu mă uit mai la nici o emisiune televizată. Dansez în acest serial pentru că e o echipă tânără şi deşteapă, iar compoziţia actoricească este extrem de veselă. E un scenariu plauzibil, pe care putem să-l facem şi mai bun şi e o recreaţie, o joacă, şi-mi face plăcere. Altfel nu m-aş fi băgat.
Meseria asta, de actor, te alege sau mai degrabă e aleasă? De obicei, răspunsul este: meseria m-a ales pe mine, deşi nu prea văd cum. L-am dat şi eu în multe interviuri. Până la urmă, tu alegi, dar... Eu cred în destin, cred că destinul ne-a adunat pe noi doi în faţa acestui interviu... Eu cred că am dat la Teatru şi pentru că m-am împiedicat de Teatrul "Bulandra", mergând pe străzi şi zicându-mi că poate văd şi eu un spectacol, aşa, să văd ce înseamnă un spectacol în Bucureşti. Şi-atunci am văzut marile noastre spectacole memorabile, cu actorii noştri în perioada lor fastă, mai vie ca niciodată, pe Toma Caragiu, pe profesorul meu, Octavian Cotescu, pe Gina Patrichi, pe George Constantin şi pe mulţi alţii. Văzându-i, am fost atât de marcat şi atât de emoţionat, încât...
Înainte de a da la Teatru? Unde i-ai văzut? Înainte de a da la Teatru. Eram la pregătire
