Schimbările din ultimele decenii în societatea occidentală au născut ideea că ne aflăm în faţa unei noi civilizaţii, diferită de cea industrială şi denumită postindustrială, postmodernă. Noul tip de societate se caracterizează prin pluralitate, dezordine şi fragmentare, iar această stare de dezorganizare nu reprezintă o etapă, ci chiar echilibrul pe care a reuşit să-l atingă societatea contemporană.
La nivel valoric, s-a constituit o filozofie a libertăţii şi experimentării, bazată pe toleranţă. În planul biografiei personale, oamenii sînt conduşi doar de alegeri libere, sînt "singuri" şi responsabili în deciziile lor. Viaţa lor a devenit autonomă, autoconstruită şi autoreflexivă.
Individul devine elementul central al vieţii sociale. Viaţa pe cont propriu a devenit o opţiune deschisă tuturor. Realizarea idealului unei existenţe independente şi individualizate poate să coincidă însă cu traiul în singurătate. Într-o societate aflată în mişcare rapidă, în care lucrurile se schimbă în mod repetat, în care indivizii pleacă din ce în ce mai departe de părinţi şi de valorile tradiţionale, îşi schimbă de cîteva ori pe parcursul vieţii domiciliul, locul de muncă sau specializarea, prietenii sau chiar confesiunea religioasă, în care familia este despărţită de cămin şi comunitate, oamenii devin tot mai singuri. Sînt singuri în alegerile lor, în viaţa de zi cu zi. Singurătatea a devenit un stil de viaţă: tot mai mulţi oameni locuiesc singuri (în Norvegia, Finlanda sau Danemarca, cca 37% dintre gospodării sînt reprezentate de persoane singure), trăiesc fără un partener (în Olanda numai o cincime din populaţie consideră că este nevoie de o relaţie stabilă pentru a fi fericit), îşi petrec timpul liber apelînd la servicii pentru persoane singure (cluburi, excursii). Singurătatea are tot mai multe forme: soţi sau soţii care pleacă să muncească departe de familie, păr
